Cu zambetul pe buze, retetele se muta

Maine anul se-nnoieste,
Maxim aici nu mai bloguieste
Te poftesc pe site-ul nou
Pofta sa-ti fie cadou

www.poftavinegatind.ro

Cum sa faci o reteta unica de fiecare data in mod garantat.

Azi am ajuns lihnit dupa o alta tura printr-un supermarket. Nu ma intreba ce cautam pe acolo. E ultima vizita la un magazin ne-alimentar luna asta.
Mi-am propus sa fac ciuperci sote. Stiam ca mi-a ramas marar tocat de ieri si aveam ciuperci destule. Asa ca m-am pus pe treaba. Foamea nu ma lasa sa astept. Dupa ce am deschis frigiderul, am vazut ca nu e atat de goala cutia de jos...
Asa ca am luat cat am putut sa car cu doua maini: doi ardei kapia, un dovlecel, un ardei iute, doi morcovi si o gutuie. Ciupercile le-am luat in a doua vizita la frigider. Gutuia era cam lovita si am curatat-o destul de mult, pana am ramas cu putin din ea. Ciupercile le-am clatit un pic. N-am insistat sa le decojesc sau sa le fac fotogenice

Important era sa fac de mancare, nu sa particip la Master Chef. Ai observat, probabil, ca in concursuri de genul asta se pune accent pe rafinament, aspect, delicatete. Si dupa ce stai o ora si gatesti iese o farfurioara cu un nume complicat.

Cu atatea chestii colorate pe masa mi-a trecut  prin cap sa fac mai mult decat un simplu sote. Asa e mai tot timpul: socoteala din targ nu se potriveste cu cea de acasa.

Sfatul meu este ca atunci cand mergi la cumparaturi sa nu stai prea mult pe ganduri cand iei legumele. Adica nu te bloca la o reteta anume ci gandeste-te ce sa faci sa nu ai frigiderul pustiu.

Spre exemplu, o sa vezi, dovlecelul si ardeiul iute nu le-am pus in sote. M-am gandit ca dovlecelul se face moale prea repede iar in loc de ardei iute o sa pun altceva, un praf de paprika sau vad eu.

E adevarat insa ca arata bine in poza :)

Am inceput cu ceva mediteranean: am calit cateii de usturoi incet in tigaie cu ulei de masline. Un minut e suficient. E important sa strivesti un pic usturoiul, ca sa se aromeze uleiul mai bine.

Eu am ridicat tigaia de pe foc si m-am uitat un pic la ei cum inca sfaraiau. Dupa aceea i-am scos cu o lingurita. Daca ii lasam in continuare pe foc se faceau negri si prindeau aroma de ars.

Mi-am dat seama ca m-am grabit. Inca nu aveam nimic tocat, dar prajisem un pic usturoiul. Nu-i nimic, se mai intampla.
Tocatul legumelor e alta teorie pe care am incercat sa mi-o impun. Si asta din cauza ca la orice emisiune culinara ardeii erau perfect rotunjiti, ceapa era ca globul de pe brad si morcovii cat sfecla de mari.

Altceva merita mentionat. Ardeiul este rosu. Daca il tai inegal si simti ca o feliuta nu arata bine e ok. Mananc-o si treci mai departe. La fel si cu morcovul: daca o rondea e mai groasa, nu e niciun concurs. Important este ca morcovul e portocaliu si dulce.
Din toata gutuia au ramas doar cateva bucatele. Le-am feliat asa cum mi-a permis forma.
Gutuia e un pic dulce si acrisoara si asta e tot ce conteaza.
Ma gandeam, la inceput, ca nu am lamaie. Dar aveam otet. Pana la urma n-am folosit de niciunele.

Toate legumele, feliate, le-am calit usor in ulei. E uleiul in care s-a prajit un pic usturoiul. Apropo, usturoiul nu l-am aruncat. O sa il tai feliute si il pun la final.

Sotarea "legumelor" a durat 2-3 minute. Le-am scos intr-un bol si am pus ciupercile feliate. Eu tai ciupercile pe din doua si apoi le feliez cu tot cu picior.

In tigaie mai ramasese putin ulei, dupa ce am scos legumele. Mi-a fost un pic teama sa nu se parleasca ciupercile.
Nici vorba. Ciupercile in tigaie lasa un pic de zeama. Asa ca s-au facut in suc propriu. Important este sa le amesteci, in timp ce sunt in tigaie. Mai mult de 2-3 minute nu dureaza.

Aveam deja un pic de sos, de la zeama ciupercilor. Insa mai era nevoie de ceva. Am presarat un varf de lingurita de ghimbir, putina scortisoara, cat am prins cu varful degetelor.
Legumele din bol le-am pus peste ciuperci, am amestecat cu o lingurita de sos de soia si cam gata. Probabil te miri ca mai mult de 2-3 minute n-am sotat.

Prefer ca toate ingredientele pe care le pun sa aiba aroma si fragezime. Altfel risca sa iasa terci. Despre terci (ca aspect si moliciune) o sa iti spun la supa crema. E buna tare, fara sa arate genial.

Ce ramane la sfarsitul gatelii nu sunt formele. Nu e foarte important aranjamentul, ca la un restaurant. Impresia ti-o lasa gustul fiecarei legume si cat de bine arata, per ansamblu.

Amintirea ramane ca fructul este dulce-acrisor, ciupercile au culoarea sosului, gutuia este galbena, morcovul e dulceag si portocaliu.

Astea toate fac ca orice reteta sa fie unica.

Data viitoare cand vei vrea sa gatesti o sa folosesti ce mai e prin casa:
- dovleceii care au ramas - dau bine trasi in unt, la tigaie. 
- ardei galben - ca sa dai culoare
- paprika sau piper macinat - pentru condimentare 
- morcov sote - ca sa fie dulce
- sos de rosii cu putin cimbru - pur si simplu ca asa ti-a venit

Pui capac, lasi la scazut si vor arata altfel.

Poate ca ordinea va fi alta sau vei face doua pauze din prajeala. Poate o sa vrei niste paste "pe langa". E ok.
Incearca orice.

La urmatoarea vizita la supermarket sau aprozar ia asa:
- o vanata medie
- o radacina de patrunjel
- doi morcovi
- un ardei verde
- o ceapa medie
- o mana de masline kalamata
- o portocala.

Ce va iesi?
Incercam data viitoare amandoi, ce zici?

Sa emigram in Maroc macar o luna

La anu' merg in Maroc pentru inca o saptamana. Vreau sa incerc din nou ceea ce gatesc ei acasa, in familie. Vreau sa gust aromele lor, atatea cate sunt ele de multe.
Bucataria lor este extraordinara. Daca as gati zilnic de trei ori, timp de douazeci de ani, tot n-as termina retetele pe care le-am gasit acolo.

Marocul este situat in nordul Africii si a fost vizitat de mai multi. Spanioli, francezi, portughezi - din Europa. Berberi, arabi, mauri - din Africa. Toate natiile au lasat ceva in bucataria lor.

Seamana cu bucataria mediteraneana prin folosirea de ulei si usturoi, busuioc, lamaie. Folosesc carnea permisa de religia musulmana: peste, capra, oaie, vita, miel, iepure. Ei adauga toate mult mai multe mirodenii decat cei din Orientul Mijlociu. Folosesc legume crude si uscate, fructe proaspete si deshidratate.

Ce imi place mie cel mai mult este faptul ca gatesc la foc incet. In acest fel se pastreaza toate aromele mancarii. Poti sa amesteci cate mirodenii vrei.

Amestecul de mirodenii este o arta la ei. Fiecare vanzator va avea propriul sau amestec secret iar cu cat e mai greu de ghicit, mai complex si mai special, va fi mai de succes.
Un fel de "pizza cu de toate".

Supradoza de vitamina C, fier si multa verdeata cu dressing dulce-picant.

Frunzaream intr-o dimineata un GoodFood mai vechi. Ma mai inspira pozele de acolo, din cand in cand. Chiar si unele retete sunt de retinut, numai sa ai toate ingredientele de acolo.
Mai demult ma gandeam ca o sa gatesc, la un moment dat, exact "ca in revista". Insa mi-am dat seama de unele lucruri.

Cand gatesti "la comanda" o sa existe niste nemultumiri. E ca atunci cand scrii o carte si incepi prin a pune titlu. La mine niciun articol n-are titlu cand incep sa il scriu si nicio mancare nu o gatesc uitandu-ma la o poza.

Ca sa iti explic mai bine, gandeste-te ca te plimbi printr-un parc si alegi, la intamplare, potecile. Urmezi aceste poteci fara vreo directie anume. Cu toate astea, tu stii de unde ai plecat si nu iti faci griji ca te ratacesti.

Cam asa fac eu cand vine vorba de.. sa zicem salata. Fac cativa pasi simpli si scurti, iar rezultatul este intotdeauna fain. Daca mergi prin parc n-ai cum sa cazi. Daca amesteci legume crude, n-o sa gresesti.

Aseara am facut o salata urmarind astfel de pasi, fara sa stau prea multe pe ganduri. Aveam de ales din mai multe legume, ciuperci, verdeata. Le gasesti pe toate la piata. Mie imi mai ramasesera cateva din fiecare, asa ca le enumar:

Doi ardei kapia
O legatura de patrunjel
Doua maini de spanac frunze
Doi catei de usturoi
O lamaie pe jumatate inceputa
Niste ceapa "verde"
Masline
Morcov, castraveti
Doua ciuperci
Ulei de masline si sare.

Probabil nu ai chiar toate astea in frigider. O sa vezi la poza final de ce e bine sa faci salate cat mai "alandala" si ca sa te asiguri ca iti iese mereu.

Toate legumele trebuie spalate inainte. Cu exceptia spanacului, restul se pot spala la gramada. Rosia din poza n-am folosit-o.
Frunzele de spanac trebuie spalate in mana, rupte coditele si scurse de apa. Daca le speli la gramada, invartind in ele, isi pierd din prospetime si se fac terci.

Ardeiul kapia il tai fidelute, dar nu mai lungi decat degetul mic. Sunt mai usor de manuit asa. Serios.
Patrunjelul, fiindca este mai atos, trebuie tocat cat mai marunt. Separi coditele de restul frunzelor si le tai pe rand. Apoi ambele gramezi se pun la salata. In poza de mai sus am strecurat si niste masline kalamata (acelea rosii).

Ciupercile le faci asa: tai ciuperca (inclusiv piciorul) pe din doua, apoi fiecare jumatate in felii paralele. Si le pui in salata, asa crude cum sunt. Daca ai vreo obiectie, pastreaz-o pentru comentarii. Sunt foarte bune fara sa fie prajite, fierte sau coapte..

Fiindca aveam de acasa niste "ceapa verde" am recuperat ce se putea din ea. Am pus ghilimele pentru ca ceapa verde din toamna e de fapt ceapa normala, care e lasata sa creasca in pamant, pana lasa frunze. Are un gust diferit de cea de primavara. Difera, ca aspect, prin urmatoarele:
- radacinile (mustatile) sunt scurte si foarte dese
- frunzele sunt subtiri si mai scurte

Frunzele de la ceapa asta sunt mai putin iuti decat ceapa uscata in sine. Si daca le tai ca in poza de mai jos, dau bine la estetica.

Vad ca ai zambit.

Estetica am zis si nu ma gandeam la "poza" din reviste. Ma refer stric la starea de bine pe care ti-o da o masa la care servesti un lucru facut cu pofta si care arata si miroase bine.

Sa iti zic cum rezolv eu cu mirosul. Aroma o fac cu dressingul.

Pentru asta strivesc 2-3 catei de usturoi. Torn un varf de cutit de sare in pasta si o frec, in bol, cu lingurita, vreo doua minute. In felul asta pasta de usturoi se face mai moale si incepe sa lase din uleiul acela special.

Am fost intrebat saptamana trecuta cat ulei pun la salate. Raspunsul meu a fost deloc. Am zis asta pentru ca uneori pun iaurt in loc de ulei.

Aseara am pus ulei, cateva lingurite, ca sa iasa mai multa pasta de usturoi. In felul asta incepe sa semene cu mujdeiul. Dar mujdei asta vreau sa fac.

Pentru a "lungi" dressingul, torn zeama de la bucata de lamaie ramasa prin frigider si amestec in continuare. E posibil sa fie un pic cam iute, mai ales ca am folosit un usturoi "gigant". Ti-am zis, am pus ce am gasit in frigider...

Ca sa mai tai din iuteala, rad jumatate de morcov pe razatoarea mica si torn morcovul ras in bolul in care fac dressingul. Asa ii dau un pic de dulceata si mai tai din iuteala. Restul de morcov il dau pe razatoarea mare, ca sa aibe salata culoare mai multa :)

Cam asta e tot ce e de facut. Sosul cu usturoi, lamaie, ulei, sare si morcov il torni peste salata si o amesteci. E de preferat sa amesteci cu o lingura de lemn ca sa ramana toate legumele fragede.

In final, trebuie sa arate asa:

Amintiri din anii resoului - sau cum m-am apucat eu de gatit

Salut. Pomenisem in articolul trecut cate ceva despre viata de camin. E vorba de viata de camin de acum ani buni. Nu mai stiu cum e acum.
Dar atunci gaseai resouri scoase pe hol. Si sa fi vazut ce resouri erau. Toate vechiturile aduse de acasa, pe care le folosisera si parintii in tinerete. Sau mai erau resouri "handmade" - cum se spune acum.

Sa iti zic cum se facea un astfel de resou. Era simplu de facut, din 5 pasi:

1. Ochesti un bloc de BCA prin campus. Nu astepti sa vina seara, il iei atunci, pe loc.

2. Mergi la vecinul tau sa cumperi o rezistenta. Negocierea era cam asa:

"Bogdane, vreau o rezistenta"

"Am rusesti si romanesti"

"Din alea bune, ca am ars doua de data trecuta"

"Am, dar te costa"

"Cat"... si asa mai departe.

3. Trasezi pe blocul de BCA, cu surubelnita, un canal serpuit

4. Intinzi rezistenta pe toata lungimea canalului.

5. Capetele rezistentei le legi la un cablu. Cablul il bagi in priza.

Era un fel de trei in unu: caldura, lumina si aragaz.

La un moment dat venise randul celui de-al treilea coleg sa cumpere rezistenta.

A, am uitat, noi stateam trei oameni intr-o camera de doi.

Si cumpara Ciprian o rezistenta "ruseasca" de 2000W. Stingeai lumina si puteai sa citesti cursuri la ea. 

Cand veneau gerurile, iarna, puneau sarma de cupru in loc de siguranta la panou.

Voi ce amintiri despre stundetie aveti?

6 sfaturi pentru peste prajit fara fum, miros de ulei ars si un gust deosebit

Zilele trecute am fost prin Tulcea. Cu ocazia asta n-aveam cum sa nu merg si la pescuit. L-am sunat pe Florin cu cateva zile inainte sa il intreb daca putem sa tragem o fuga pe canalele Dunarii cu barca lui.
Mi-a zis ca da, insa trebuie sa am actele in regula. Nu stiam despre ce este vorba.

In caz ca nici tu nu stiai, ca sa pescuiesti in Delta ai nevoie de urmatoarele:
- permis de acces in rezervatie (30 lei) - valabil un an
- permis de pescuit sportiv (30 lei) - valabil pana la sfarsitul anului

I-am trimis o copie dupa buletin si pana vineri aveam actele necesare. Se rezolva la sediul administratiei Rezervatiei Biosfera in cateva minute.

Sambata dimineata eram in barca. Nu conta ca dormisem doar 2 ore in noapte aia. Urma sa merg la pescuit.

Am stat "pe balta" pana seara, la 4. Trebuia sa ajungem la mal inainte sa se intunece. Altfel ne era mai greu cu scosul barcii si transportul ei.
Am prins mult caras, vreo 4 kilograme fiecare, cateva rosioare, platici si niste bibani. Nu iti inchipui ca era cine stie ce monstru de captura. Fiecare peste nu era mai mare decat o palma.

Asa arata un caras:

Carasul este un peste foarte raspandit in Delta. Se spune ca pe vremea lui Ceausescu a fost creata aceasta specie, ca au imbinat platica si crapul. Pestele asta seamana un pic cu crapul, creste mult mai repede (atinge un kilogram in doi ani) si este foarte rezistent la ape tulburi.

Este cel mai pescuit peste din Delta ca numar. La pescarii are un pret foarte mic. E cam 4-5 lei kilogramul.

Multi se feresc sa prajeasca pesti atat de mici pentru ca au multe oase si lasa un miros neplacut in bucatarie. Ce nu stiu ei sunt ca prin cateva metode simple pe care ti le voi spune in continuare, poti sa gatesti oricand, orice peste mic si cu oase multe.

Fara mirosuri neplacut, fara sa cada greu la stomac si fara sa te chinui sa cauti oasele in timp ce il mananci

O sa iti spun 6 pasi simpli prin care sa iti iasa o prajeala de te lingi pe degete.

Foarte important. Ce iti spun acum o sa para contrar cu ce esti tu obisnuit. E posibil sa sune ciudat. Daca vrei sa gatesti la tigaie pestele, oricand, fara bataile de cap pe care le stii, fii atent.

Trebuie sa respecti urmatoarele  lucruri:

1. Pestele sa fie proaspat
2. Dimensiunea sa fie nu mai mare de o palma
3. Sa ai un cutit foarte bine ascutit
4. Pestele il crestezi
5. Nu folosesti sub nicio forma malai, faina sau pesmet.
6. Sarezi usor pestele crestat
7. Nu pui deloc ulei.

Si o sa vezi de ce.

1. Gasesti carasi la orice pescarie din cartier. Iti dai seama despre el daca e proaspat dupa urmatoarele semne:
- branhiile sunt rosii
- ochii sunt limpezi.

Branhiile sunt acele organe prin care pestele respira. Sunt ca plamanii nostri si au mult sange. Testul este foarte simplu: indicati vanzatorului un peste, sa zicem carasul. Rugati-l sa ridice un pic de "ureche" (sau obraji, cum zic eu).
Daca ceea ce vedeti acolo sunt de culoare rosie ca sangele, pestele e proaspat. Daca nu este rosu aprins si seamana mai mult a roz sau rosu spre maroniu, nu il cumparati.

Ochii pestelui sunt limpezi. Asta inseamna ca daca vedeti pata neagra in mijlocul ochiului este OK. Daca pata este gri sau alba, inseamna ca pestele are mai mult de doua zile de stat la rece. Nu il cumpara.

Dupa ce ai ales pestii pe care ii vrei, poti sa il rogi pe vanzator sa ii curete. Multe magazine ofera serviciul acesta gratuit.

2. Dimensiunea cat o palma este cea mai potrivita pentru prajeala. Daca e mai mic este ok, incap mai multi. Dar daca e mai mic trebuie sa cureti mai multi.
Daca e mai mare nu e problema. Dar va trebui sa il portionezi.

3. Cutitul este, cred eu, este secretul oricarui pescar. Trebuie sa fie extrem de bine ascutit. Carnea pestelui este atat de frageda, incat un cutit oarecare nu o sa te ajute. Foloseste o piatra sau un instrument special pentru asa ceva.
Eu folosesc un ascutitor numit "Aspekt", luat din Ikea. Arata in felul asta:

Uzi putin lama, apesi pe cutit, il treci de 7-8 ori ca ion poza si e gata. Imediat dupa aceea trebuie sa speli cutitul, e plin de pilitura si murdareste.

4. Crestarea pestelui este o manevra obligatorie pentru caras. Fara un cutit ascutit atunci, pe loc, o sa fie un chin. Si o sa vezi mai incolo de ce.

Pentru crestare, urmareste urmatorii pasi:
- intinzi pestele pe fundul de lemn sau blat, cu capul in stanga
- cu mana stanga tii capul, sa imobilizezi pestele
- apesi cutitul pe trunchiul pestelui, cu mana dreapta
- nu trebuie sa tragi de cutit; el este bine ascutit si intra doar apasand pe el
- repeti apasarea din foarte des, pana la coada.

Intorci pestele pe cealalta parte si repeti pasii de mai sus. Faci in felul asta pentru toti carasii sau rosioarele si platicile pe care le-ai cumparat.

Este extrem de important ca pestele sa fie crestat foarte des. In felul asta oasele mici sunt fragmentate si nu le vei mai simti dupa prajire.

5. Nu pui deloc malai, faina sau pesmet
Toata lumea spune ca daca nu pui malai, faina sau pesmet, pestele o sa se lipeasca de tigaie. Asa este. Daca prajesti in tigaie de teflon si pui si ulei, tot se va lipi.
De aceea,  la prajeala eu m-am invatat sa tavalesc pestele in malai, faina sau pesmet. Sau chiar o combinatie din acestea.

Intre timp am aflat ca daca prajesti faina, pesmet sau malai la temperaturi inalte, in ulei, nu e bine. Studiile spun ca, pe termen lung, daca faci prajeli dese folosind metoda clasica, creste riscul de aparitie a unor afectiuni cardio-vasculare.

Motivul este ca fainurile absorb mult ulei. Uleiul vegetal, folosit atat de des, dupa prajire, trebuie folosit cu moderatie. Vei preveni un colesterol mare sau probleme in circulatia sangelui.

5. Sarezi usor pestele
Lucrul asta este suficient pentru prajire. Presari putina sare pe fiecare parte a pestelui. Cat poti cuprinde cu degetele ar trebui sa ajunga la 2-3 pesti.


6. Nu praji in ulei. 
M-am apucat eu de gatit, in camin, acum ceva ani. Adica faceam cartofi prajiti pe resou.
Dupa o vreme am incercat si alte "meniuri": oua ochiuri. Cand am avansat am inceput sa fac clatite. Tot la resou.

De catva timp evit sa mai prajesc in ulei. Poate fi el ulei de dovleac sau de migdale sau chiar ulei de samburi de patlagina australiana salbatica mov.

Daca ar exista asa ceva :). Exista, din cate am vazut eu, cateva exceptii.  De aceea, pentru a praji sanatos, eu sugerez sa folosesti altceva.

Uleiurile vegetale sanatoase sunt acelea care in stare naturala sunt solide. Nu prea seamana cu definitia uleiului, stiu. Sunt mai degraba grasimi. Dar sunt grasimi pe care un nutritionist ti le va recomanda.

Eu am incercat doua: uleiul de palmier si grasimea de cocos.

Te sfatuiesc si pe tine sa folosesti uleiurile pe care le ai mai rar pentru prajit si mai des in forma natural. Le poti pune la salate sau mujdei, de exemplu.

Pentru prajeli eu folosesc grasimea de cocos. Are trei mari avantaje  :
Nu fumega - scapi de mirosul de ulei ars cu care se imbacsesc hainele sau bucataria
Nu are miros - carnea prajita are gustul ei original; va fi o surpriza pentru tine
Nu se lipeste - daca prajesti la foc mediu, pestele nu se va lipi de tigaie.

Grasimea de cocos se gaseste la magazine de tip plafar sau o poti cumpara de pe internet.

Scrie-mi intr-un comentariu, mai jos, parerea ta despre acest articol. Iti voi raspunde personal la intrebarile pe care le ai.

Curcanul talpa iute

Salutam din nou. Banuiesc ca aveti cateodata, intamplator sau in mod voit, imagini ale fericirii. Momente trecatoare despre care nu stiti ce inseamna exact atunci, dar despre care va veti aminti mereu cu un zambet discret pe buze.
Veti mustaci la amintirea unor mici reusite, de la admiterea la liceu, pestele cel mare prins dupa trei zile de momire a locului, prima baie in mare sau emotia primei lectii de invatare a unui instrument muzical.

Zambetul de care mi-am adus azi aminte are treaba cu gatitul, v-ati prins. E unul din momentele sanatoase, cand dai peste cineva cu acelasi apetit pentru hrana sanatoasa.

La ea era in farfurie verde: salata, broccoli, patrunjel, marar, varza si rucola. Cu putina ceapa, tot verde.

Eu bucatean in liniste ceea ce, de la distanta parea a fi o pretentioasa gasca stropita cu sos de vin sec si garnitura de trufe. "Vrei?" o intreb.

"Nu.. ca e cu vin"
"Ba nu e. Si daca ar fi ce-aare, te prinde cineva ca ai baut vin la serviciu? :)" ii raspund
"Atunci de ce arata asa"
"Ghici" continuai eu.
"Pai e carne de ceva cu ceva rosu"
"Asa este. E pulpa de curcan cu sos de soia" raspund.
"Hm.. si ce gust are?"
"De ce nu incerci?" continui
"Pai .. hai" [pauza de molfait duios] "Bai da' ce moale este.. Tu ai gatit-o?"
"Aha"
"Si cum o faci. Cat ti-a luat, care e secretul? La mine carnea iese talpa"

Secretul, dupa cum ii spune si numele, nu se spune. Cel putin nu pe de-a-ntregul, deodata si pe nerasuflate. In viata e mai mereu bine sa tii ceva si pentru tine. Fireste, poti sa fii intr-atat de deschis incat sa spui si ce fantezii de alt fel ai, oricui. Dar asta tine de alegerea fiecaruia.

Eu unul scriu aici rete care imi fac placere sa le fac, care aduc potolire gusturilor pofticioase si le fac din lucruri care sunt la indemana oricui.

Sunt urmatoarele:
Sosul de soia. Eu il am "de la chinezi". Vine in sticle generoase, de 500ml, e gros si nu are nimic altceva in afara de sos, apa si ceva sare. E bun si cel mic, foarte gros si un pic dulceag pe care l-ati gasi intr-un SuperMarket, mai ales daca sunteti inca la stadiul de "sa iau atat de mult, ce ma fac cu el?" Banii pe care ii dai sunt aceeasi.

Curcanul. La macelarie gasesti, la pret de piept de pui, pulpa de curcan. In drum spre casa, de la metrou, n-ai cum sa nu dai peste un aprozar, un magazin de lactate si o macelarie. E strictul necesar ca sursa pentru o masa zdravana si fara artificii.

Orice leguma. Dovlecei, conopida, ardei kapia, frunze de telina, morcovi. E toamna, pe astea le gasesti la raionul de legume sau la magazinul specializat din zona si sigur sunt de sezon.

Untul eu il iau de la magazinele cu produse traditionale din zona Sibiului. E gras, galben, sanatos, la pret de unt 80% de la raft, dar direct de la producatori.

Astea ar fi consumabilele, ca sa termin cu partea frecventa a secretului. Aspectele fundamentale, precum cuptorul, tava cu foaia de copt sau vasul termorezistent din sticla le tot amintesc cand vine vorba de gatit frumos.

Faceti, asadar cunostinta cu domnisoara Jena, cum ii spuneau parintii vasului.

Pana la umplerea lui cu bunatati, mai e nitel de lucru. Cum ar fi fragezirea pulpei, pentru impotriva sindromului de "talpa".
Si aici e nevoie de asa-zisul bait. E o marinata pe care eu o fac cu rondele de morcovi, solzi de ceapa, un praf de boia si niste piper. Toate astea le amestec bine cu bucatile de pulpa si le scufund intr-o punga de plastic, pentru a ramane la frigider peste noapte.

De ce ii spune totusi marinata desi n-are pic de zeama? Pentru ca dupa ce tot amestecusul este gata, torn in punga respectiva doua-trei linguri de sos de soia in care am pisat putin coriandru si am diluat o lingurinta de miere. Invart pachetul pana ce sucul intunecat patrunde prin toate colturile si la odihna rece cu el.

"Cand ai timp sa faci asa ceva" ma intreaba.
"Azi dimineata am facut-o"
"Tu faci misto de mine sau stai la doi pasi de munca. Gatesti cu cineva?" vine uimita urmatoarea replica.
"Da, gatesc impreuna cu prietenul meu bun, cuptorul. Eu ma trezesc primul, pun tot ce trebuie in el, dau pe foc mediu si revin cand e gata"

Atat, da. Devine din ce in ce mai placut sa stii ca te trezesti cu gandul la ceva bun, ca sosul marinat ti-a facut trei sferturi din treaba. Gatitul e atat de usor.
Ung vasul cu unt pe ici pe colo, trantesc bucatile de pulpa inauntru, pun sosul ramas deoparte si, fredonand celebrul "Eu la cuptor ma coc, de prajeli nu am pofta de loc, eu dimineata nu doorm" las magia la focul mediu si prelung.

De doua trei ori tot ma uit inauntru sa vad cum merge treaba, mai adaug sos de soia daca e nevoie. Iar la ultima verificare pun legumele preferate.

Tulpini de telina, fasii de ardei kapia sau buchetele de conopida. Doar de una dintre ele sau toate la un loc.

Definitivarea are loc cand toate cele sunt in aceeasi oala, capacul este pus, vasul bagat la cuptor din nou iar focul este stins. Timp in care iei micul dejun si te asiguri ca esti gata de inceput o noua zi fantastica.

In cele zece minute cat mai trece arsita dinauntru, legumele se fac suficient de fragede, dar raman destul de crocante cat sa fie placute la gust si sanatoase in acelasi timp.

Timp in care eu v-am zis povestea si va indemn sa o spuneti si altora.