Caldura mare

E toamn-afara, cu zgomot surd de scortisoara, e timpul plin de grohotis, pe muntele care prinde culorile-n frunzis.

Mai mult inseamna mai putin. Si astfel, lectia pe care am tot exersat-o, incepe sa da roade. Stradaniile mele de acum s-au ingramadit catre o noua expeditie, catre celalalt spectru al armoniilor culinare, al excesului aparent de bunataturi si al unduirilor aromatice. La Maroc va cam sta gandul, asa-i? Si mie, dar pana-i gata iarna e timp destul sa depanam retete.

Lumea din toamna acestei povesti devine brusc aglomerata de morcovi plini de seva, ciuperci uscate, telina verde ca bradul, sos de soia gros, cimbru si piper, franjuri lunguieti de vita frageda, ceapa rosie cu-un maldar de usturoi strivit alene, cu castraveti crocanti si ardei "al dente".

C-asa le place chinezilor: culori si-exces de veselie, in wok sau farfurie. Sau in cuptor, cum la mine va sa fie.

Si-o sa fie intrebari de felul cat dureaza si de ce trebuie sa fie atat de complicat. Nu trebuie, pur si simplu va ganditi ca nu ati aflat aceste detalii.

Cineva a studiat si demonstrat, candva, intr-un limbaj de matematica acerba, ca este imposibil ca bondarul sa zboare. Pentru ca aripile sunt mic mici, ca are un corp gigant, ca asta si cealalta, ca pe dansa si pe mama ei sau alte cele. Stim insa cu totii ca bondarul zboara.

Dar stiti de ce? Pentru ca nimeni nu i-a aratat acel studiu.

Citind relatarea de fata, veti baga de seama, ca treaba se intinde undeva spre 4-5 ore. Acum ca ati prins curaj, sa trecem la treburile grele.

Etapa intai: Franjurarea carnii de vita.
Pentru 4 portii (1kg), algeti una dintre cele mai fragede halci. Nu va feriti daca intampinati grasime, nu seul de vita sau slanina de porc ingrasa. Ceva nepretentios, cum e carnea de pe abdomen, e foarte bun. Ceva cu bucatele de grasime intretesute printre muschi e si mai foarte bun.
Daca grasimea pare multa, o indepartati si o faceti micro-cubulete.

Carnea portionata dupa creativitatea proprie, in bucatele de grosimea si lungimea degetului mare de la mana - sau mai mari de atat - va fi mai usor de marinat.

Partea a doua: Marinata, marinare, fandango.

Sosul pe care vi-l propun drept "marinata" e de fapt un mod de a imprieteni cele doua lumi. Si aici aplicam, cu rutina si ritmul preferate, principiul "mai mult se face din putin".
Morcovii (3-4 la numar): se rad pe razatoarea mica, pe razatoarea mare si se fac bastonase. Cate unul pentru fiecare rol.

Cepele (vreo 2-3), la fel: una data pe razatoarea mica, jumate facuta cubulete mici, restul facut julienne.

Carnea cea dintai facuta, impreuna cu cele de mai sus, la care se adauga cimbru (vreo doua linguri daca e uscat), piper cat o jumatate de lingurita si cateva picaturi de ulei pe post de liant se amesteca darz si se vara intr-o punga.

Cu aerul din punga scos si gatul legat, se lasa punga la marinat, in frigider, o vreme. Poate fi vorba si de  24 de ore. Poate mergea si un pic sos de soia in marinata.
Alegem trei ore pentru marinare si, brusc, timpul ramas pana la terminarea maratonului s-a facut ceva mai mic.

A treia parte: legumele pentru final
Fiindca am pomenit de frunzele de telina, ciuperci (uscate), ardei si castraveti, ii chemam sa-si faca numarul.

Taiate toate betisoare, legumele, dimpreuna cu ciupercile hidratate sau proaspete, se ineaca in sosul de soia cat trei linguri, zeama unei intregi lamai si rodul usturoilor dintr-o intreaga capatana, ingramaditi in strivitor.
La frigider cu dansele! O sa vina-n scena pe final.

In functie de foamea fiecaruia, marinata de carne puteti sa o scoateti in prim-planul arzand al scenei chiar si dupa 30 de minute.

Desfasurarea actiunii: Ttimitem vasul termorezistent, improscat cu carnea marinata si micro-cubuletele de seu se dau, cu capac cu tot, in calatoria flacarilor focului mic din cuptor. Vreme de mai bine de o ora. In astimp nu-i rau sa mai rascoliti povestea, pe ici pe colo, ca sa se patrunda binisor intrigantii.

Dupa o vreme sunt sanse ca toata invalmaseala sa ramana pe uscat. Strecurati zeama marinatei din frigider si folositi-o pentru a mai stropi din cand in cand gateala

Deznodamantul, legarea pieselor si suprapunerea cu punctul culminant survin cand carnea, gatita si buna de infulecat, primeste suvoiul legumelor care au stat pe loc repaos in frigider.

Ca epliog, se stinge cuptorul, iar inventatorul, corul pofticiosilor si mainile intaratate de atata dute-vino, merg la somn. Se lasa noaptea, caldura care-aduce aminte de mare se potoleste incet, iar vitregiile aromelor se intrepatrund departe de zarva bucatareasca, in linistea senina a uriasei arene termorezistente.

Iscusinta gustului, pofta bucatelelor tolanite prin ciocolatii arome si stropite cu propriul seu sunt cele ce raman a se desfasura gustatorului a doua zi.