Mereu m-am considerat necastigator la sectiunea ciorbe din cadrul breviarului gospodaresc al oricui. Cu toate ca sunt un admirator tare pofticios al acestor mancaruri, nu prea am avut succes.
Asa ca astazi am renuntat la a face inovatii in domeniu si am simplificat totul la: 400 grame piept de vitel, doua rosii, un ardei rosu, un ardei galben, doua frunze de telina, trei morcovi, trei cepe.
V-am pomenit de macelarii si cat de grozav este sa ai parte de alimente "la prima mana"? Daca nu, sigur voi posta ceva in acest sens.
Actorul acestui episod care ma obliga, din titlu, sa il repet, este carnea de vita. Piept de vitel pe numele de scena, sau, cum insist eu: "cu cat mai proaspat, cu os si aratos, cu atat mai bine". 15 lei kilogramul, ca e bine sa dau si astfel de detalii.
Carnea de vita, din auzite dar si pe incercate, are preferinte de fiert indelungat. Asa ca nu mai mult de o ora tot trebuie sa o uitati la scaldat in apa, pe foc incet. Preferinta mea, de cand cu stilul marocan de a face mancare.
Fireste, orice carne cu ceva os trebuie portionata in asa fel incat sa existe un echilibru al formelor si folosintei. Dupa preferintele personale si creativitatea de moment, bucatile de piept se fac mai mici sau mai mari, dar nu se lasa intregi. Usor clatite pentru a scapa de micile impuritati, in oala cu apa rece s-au dus.
Din cand in cand, traditionala spumuire. Sunt curios cum procedeaza fiecare, eu unul tin sa fac o epurare temeinica, chiar daca implica mutarea continutului in alta oala si decantarea impuritatilor.
Ei bine, dupa aproape o ora, urmeaza imblanzirea.. pardon, indulcirea situatiei: intra in oala ceapa taiata cubulete, betisoarele de la frunzele de telina maruntite fin si morcovi facuti (semi)rondele.
In timpul ramas pana la actul final, se obtine bulionul: rosiile, decojite si taiate cubulete, impreuna cu ardeiul verde taiat mai marunt se maruntesc cu indarjire. Trebuie sa ma laud ca blenderul e cam cea mai tare achizitie de mici dimensiuni din domeniul electrocasnicelor din bucataria asta. Ala simplu, tip joystick.
Cand clocotisul (tot la foc incet) are deja vreo 15 minute vechime, de morcovul pare sa fie gata, ornez cu ardei rosii. Si, dupa nici 5 minute, mixtura rosie si consistenta, reiesita din blender se toarna peste ce se intampla acolo.
Sare 2-3-4 ... 5! clocote si gata.
Emotia cea mare a fost la servire... Cum o fi, si daca da, de ce, sau nu cumva...
Va spun: 2-3 frunzulite de patrunjel proaspat transforma toata isprava intr-o arta. Simturile detecteaza seul fraged al bucatelelor de carne, moliciunea si dulceata morcovilor si a cepei, sarea aspra si insistenta, dar la locul ei, roseata acra a rosiilor si aroma din ardeiul macelarit. Simplu
Ceva ce, de bine de rau, a miscat optimismul in sensul ca nu poate fi decat din ce in ce mai bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu