Imbracaminte pentru iarna

Sau noile straie pentru o insiruire de ingrediente cunoscute din copilarie cand ma uitam cu nerabdare la pregatirea salatelor dintr-o bucata (raw, cum le zice mai nou): otet-sare-ulei. Sarea a ramas, uleiul s-a prefacut in extravirgin de masline iar otetul inlocuit de lamaie. Si cum gusturile, ca si mine, cauta sa se transforme, sa incerce lucruri noi, dar niciodata ceva imposibil, toata paradigma standard ulei-sare-lamaie a luat si ea calea experimentarii.
Ultima isprava a fost lingura sanatoasa de pasta de susan (tahini). Recomandata de vanzatoarea de la macelaria musulmana a se pune in fripturi si salate, am zis eu, pornind de la mimetism, ca "merge si pe paine". Merge daca aveti dintii obisnuiti cu depuneri instantanee de >50% grasime cu un iz usor astringent. E ceva care aduce a pasta de halva acida, in mai putine cuvinte.
Asa ca am decis sa inec lingura in sucul a jumatate de lamaie. Arata prea simplu asa ca am adaugat o lingurita de miere; iar unde e miere si urmeaza cina, e musai loc de usturoi. 5 catei prezenti la datorie, striviti destoinic si amestecati pana la omogenizare. Si cum ceva nou nu se face fara fundamentul traditiei, n-am lipsit gaselnita de uleiul de masline si praful de sare.
Ii voi spune dressing de iarna mai ales ca se adapteaza, prin calitati nutritive (cele din descrierea depe wikipedia) la sezonul rece. Restul bolului a fost umplut de chestiile obisnuite: spanac, salata verde, varza rosie, ardei, doi-trei morcovi si putina telina (rase), ceapa verde, seminte de floarea soarelui si  stafide. Impropriu spus bol (vezi poza).