Imbracaminte pentru iarna

Sau noile straie pentru o insiruire de ingrediente cunoscute din copilarie cand ma uitam cu nerabdare la pregatirea salatelor dintr-o bucata (raw, cum le zice mai nou): otet-sare-ulei. Sarea a ramas, uleiul s-a prefacut in extravirgin de masline iar otetul inlocuit de lamaie. Si cum gusturile, ca si mine, cauta sa se transforme, sa incerce lucruri noi, dar niciodata ceva imposibil, toata paradigma standard ulei-sare-lamaie a luat si ea calea experimentarii.
Ultima isprava a fost lingura sanatoasa de pasta de susan (tahini). Recomandata de vanzatoarea de la macelaria musulmana a se pune in fripturi si salate, am zis eu, pornind de la mimetism, ca "merge si pe paine". Merge daca aveti dintii obisnuiti cu depuneri instantanee de >50% grasime cu un iz usor astringent. E ceva care aduce a pasta de halva acida, in mai putine cuvinte.
Asa ca am decis sa inec lingura in sucul a jumatate de lamaie. Arata prea simplu asa ca am adaugat o lingurita de miere; iar unde e miere si urmeaza cina, e musai loc de usturoi. 5 catei prezenti la datorie, striviti destoinic si amestecati pana la omogenizare. Si cum ceva nou nu se face fara fundamentul traditiei, n-am lipsit gaselnita de uleiul de masline si praful de sare.
Ii voi spune dressing de iarna mai ales ca se adapteaza, prin calitati nutritive (cele din descrierea depe wikipedia) la sezonul rece. Restul bolului a fost umplut de chestiile obisnuite: spanac, salata verde, varza rosie, ardei, doi-trei morcovi si putina telina (rase), ceapa verde, seminte de floarea soarelui si  stafide. Impropriu spus bol (vezi poza).

Micile adevaruri pe care le intrepatrunzi exact cum vrei tu

Dragostea si durerea.. de stomac sunt atat de asemanatoare incat poti ajunge la un moment in care sa nu fii in stare sa faci distinctia intre nevoia urgenta de.. a lua o masura ca sa nu te dezbini din cauza puterii senzatiei sau sa fii grabnic  impotriva urmarilor nefaste.
Asta e de la Dali zicere.
Pentru cele de fata va invit insa la descoperirea micro-cosmosului aflat in imediata apropiere a fiecaruia, la o intindere de mana sau la o reverenta caraghioasa: aceea a realitatii ca totul trece prin stomac. Mai putin dragostea - cu toate ca este valabil daca el detine o lungime suficient de mare. Lungimea receptorului de vasopresina, evident.
Lasand sforaielile de mai sus, eu cred ca traiesti  in totalitate doar atingand lumea in toata desfasurarea ei. Sa te bucuri de fiecare stimul, sa intelegi de ce o molecula are un anume efect iar un foton are pe altul si ca pentru capsunile integrate in frisca nu-ti trebuie mai mult decat o bruma de indemanare si doua minute in plus.
Iar cum scortisoara da bine in strudel, la fel de bine va sta si intr-o gustare marocana de pui gatita in ritm ardelenesc, sau ca "amaretto" aduce a gust si de fapt se obtine la fel de fantastic ca un dressing de busuioc cu menta si miere, e clar. Nu va veti putea abtine sa faceti pasi incetisori in lumea papilelor asaltate de trairi noi, a viselor cu atingeri suculente si senzuale - dar nu prin dulce sau picant ci prin suma miresmelor si impresia celor ce se vor arata mai departe.